Acasă›Ghiduri›Securitatea e-mailurilor
Securitatea e-mailurilor · Înțelegeți
SPF spune ce servere pot trimite pentru un domeniu, DKIM semnează mesajul, DMARC verifică dacă unul dintre cele două corespunde domeniului afișat în „De la” și spune ce trebuie făcut în caz de eșec. Împreună, ele împiedică un necunoscut să folosească exact domeniul dumneavoastră. Nu citesc textul: un domeniu asemănător, un nume afișat înșelător sau un cont compromis trec.
Actualizat în octombrie 20266 minSurse oficiale citate
RFC 7208 pornește de la o constatare: nimic din protocolul de e-mail nu împiedică un server să anunțe orice adresă de expediere. SPF permite proprietarului unui domeniu să publice în DNS lista serverelor autorizate să trimită în numele său, iar serverului care primește să verifice această autorizare.
Două precizări schimbă totul:
Un domeniu publică o singură înregistrare SPF. Toate sursele de trimitere figurează în ea: serviciul de e-mail, programul de facturare, instrumentul de newsletter, CRM-ul, copiatorul care scanează către e-mail.
Potrivit RFC 6376, DKIM permite proprietarului unui domeniu semnatar să își asume o parte din responsabilitatea pentru un mesaj, prin intermediul unei semnături criptografice. Cheia publică se află în DNS. Verificarea semnăturii stabilește că părțile semnate nu s-au schimbat de la semnare.
Semnătura călătorește împreună cu mesajul. Prin urmare, rezistă mai bine decât SPF la un releu sau la o redirecționare, atâta timp cât releul nu modifică subiectul sau corpul mesajului. O listă de distribuție care adaugă o mențiune în josul mesajului o invalidează.
Ce nu face DKIM, potrivit aceluiași RFC: nu criptează mesajul, un eșec nu impune respingerea lui, iar domeniul care semnează nu trebuie să fie cel afișat în „De la”. Aceasta este exact lacuna pe care o acoperă DMARC.
RFC 7489 definește DMARC ca un mijloc prin care proprietarul unui domeniu poate exprima o politică la nivelul domeniului. Mecanismul se bazează pe aliniere: domeniul adresei afișate în „De la” trebuie să corespundă domeniului validat de SPF sau de DKIM. Dacă niciunul dintre ele nu este aliniat, DMARC eșuează.
Domeniul publică atunci ceea ce dorește:
DMARC prevede și rapoarte: rapoarte agregate, care rezumă ce servere au trimis în numele domeniului și cu ce rezultat, și rapoarte de eșec, mesaj cu mesaj. Ele sunt cele care permit descoperirea unui instrument uitat care trimite în numele dumneavoastră sau a cuiva care vă uzurpă domeniul.
| Mecanism | Ce verifică | Ce nu analizează |
|---|---|---|
| SPF | Serverul care predă mesajul este autorizat pentru domeniul de plic | Adresa afișată, conținutul |
| DKIM | Mesajul semnat nu a fost modificat; un domeniu își asumă responsabilitatea | Adresa afișată, onestitatea conținutului |
| DMARC | Domeniul afișat este aliniat cu SPF sau DKIM; politica în caz de eșec | Domeniile asemănătoare, numele afișat, textul |
Blochează o parte din uzurparea domeniului, nu phishingul în general. RFC 7489 o spune explicit: DMARC nu tratează numele de domeniu asemănătoare vizual, nici abuzul de nume afișat, iar analiza conținutului iese din perimetrul său. Nu încearcă să rezolve toate problemele e-mailurilor frauduloase.
Concret, DMARC nu vede:
Aceste cazuri țin de alte analize: asemănarea domeniilor, reputația, conținutul, comportamentul. Vedeți spam, phishing, malware și cont compromis.
O redirecționare invalidează adesea SPF, o listă care modifică mesajul invalidează DKIM, iar DMARC eșuează atunci pentru un mesaj legitim. ARC, descris în RFC 8617 (statut experimental), permite fiecărui intermediar să ateste rezultatul autentificării pe care l-a constatat. Serverul final poate alege să țină cont de el.
Sunt două subiecte care se confundă adesea.
Exemplu, cu titlu ilustrativ. Un cabinet publică DMARC în „none” și își citește primele rapoarte. Descoperă trei surse: serviciul său de e-mail, bine aliniat; programul de facturare, care trimite facturile cu domeniul cabinetului fără semnătură DKIM; și un server necunoscut din străinătate care trimite sute de mesaje în numele său. Corectează programul de facturare, așteaptă un ciclu de rapoarte curat, apoi trece la „quarantine”: destinatarii care aplică DMARC tratează de acum mesajele serverului necunoscut ca suspecte.
În ziua în care schimbați serviciul de e-mail, aceste înregistrări se pregătesc înainte de schimbarea MX. Ghidul migrarea unui serviciu de e-mail fără întreruperi descrie acest moment; nu îl reluăm aici.
Nu. Permite observarea datorită rapoartelor. Protecția începe cu „quarantine” sau „reject”.
Cel mai adesea: o redirecționare, o listă de distribuție sau un serviciu care trimite în numele dumneavoastră fără a fi declarat în SPF și fără a semna DKIM.
O poartă plasată pe traseul trimiterilor poate semna în locul lui. Vedeți Protejarea serviciului de e-mail pe care îl aveți deja.
În antetele mesajului. Pentru Klytic MTA, vedeți Citirea și exportul unei decizii a filtrului.
Klytic MTA tratează ambele subiecte, în fața oricărui serviciu de e-mail:
DMARC este doar un strat: Klytic MTA adaugă detectarea domeniilor-clonă, a numelui afișat și a scenariilor de fraudă, descrisă în uzurparea identității și frauda de tip CEO.
Dacă folosiți Klytic Mail, SPF, DKIM și DMARC sunt configurate pentru domeniul dumneavoastră: aceasta este protecția domeniului care trimite. Klytic MTA, în schimb, se poate contracta cu sau fără Klytic Mail.
Consultate în octombrie 2026.
Klytic MTA verifică SPF, DKIM și DMARC la sosire și vă semnează trimiterile.
Ofertă de bun venit
Ofertă de probă fără angajament. Un consilier vă sună înapoi pentru a vă înțelege nevoile și a vă pregăti spațiul Klytic.